agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-05 | | Astăzi sufletul meu vrea să- i scrie sufletului tău.. Chiar nu înțeleg de ce, căci împreună sunt mereu. Să pășească împreună , de copii au învățat. știu când m- ai ținut de mână să nu cad... tu ai uitat.. astăzi sufletul meu, iată, se deschide în al tău. Astăzi timpul nu mai este doar „acum”, ci e „mereu”. Mai știi cum locomotiva cu care tu ai venit Chiar de era obosită, șuiera necontenit? Am simțit cum șuieratul ei atunci a sfâșiat Marginile timpului, și timpul parcă s- a pliat Peste un alt timp, s- a suprapus, purtându- mă cu el, m- am trezit în altă gară, așteptându- te la fel. Așteptându- mi dragostea, de câte ori sunt pe pământ, Mă las mângâiată doar de adierile de vânt. și îl rog să se întoarcă iar la tine, să îți dea fără știrea ta, cumva, să- ți lase mângâierea mea. Astăzi nu mai este astăzi. Este mâine, este ieri. Vrei, nu vrei, ți- aduce vântul de la mine mângâieri. Peste câmpuri, peste dealuri, peste păduri, peste munți, Astăzi vântul construiește peste timpuri – alte punți. De la mine să primești din alte vieți îmbrățișări, și din alte universuri paralele – sărutări. Așteptându- mi dragostea, de multe ori noaptea am stat, Până- n zori, lumina lunii- n piept să- mi intre am lăsat. Nici nu știu să- ți zic acum de eu, sau ea a vrut așa – Ea voia o- mbrățișare, sau era voința mea?.. De- am ajuns să simt că mi- a crescut o lună albă- n piept. Astfel, eu să urc pe cer am început să tot aștept.. Poate este luna locu- n care- ntâi ne- am sărutat Poate este locu- n care mai întâi te- am așteptat.. Poate este locu- n care te- am iubit nemărginit.. Am umplut tot universul cât de mult eu te- am iubit.. Așteptându- mi dragostea, nici nu mai știu să mă exprim.. Împreună – printre stele, numai, noi putem să fim. De aceea știu acum vorbi numai pe limba lor, Care, sigur, e străină tuturor oamenilor.. și când vreau să spun ceva, din gură nu- mi iese nimic.. și când cred că- am spus, de fapt doar ochii îmi sclipesc un pic.. de aceea, doar aștept să mă- ntâlnesc cu tine iar, poate dincolo de lună mă vei săruta măcar..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate