SINISTRAT


Mă simt ca un sinistrat
refugiat pe un deal din câteva decenii
după vijelia unei vieți
care mi-a schimbat chipul și m-a sărăcit de tinerețe,
de multe suflete dragi luate de valurile timpului,
de-am rămas numai cu ce-am adunat în mine.
Șuvoiul vremurilor tot urcă amenințător.
Privesc ființele pe care vârtejurile le poartă,
zi după zi, agățate de speranțe.
Deasupra, tu, ca o cometă, apari și dispari,
iar la orizont ecranul-oglindă cu filmul meu,
cu tot mai puțini spectatori,
intrați în viața mea fără să plătească bilet.
Nici vorbă de happy-end!