agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-07 | |
Nopțile se perindă monotone,
o liniște se descompune și curge din pereți, nu se poate locui casa bântuită fără să deschizi larg ferestrele, să pătrundă sunetul stelelor și lumina lunii. Catedralele cerului se simt goale, în ziduri poartă duhurile Anelor lumii ce-și cer eliberarea să-și ierte pe bărbații ziditori, să-i cheme la ultima liturghie înaintea plecării-n mănăstirile cosmice la penitență. Rugile din cuvintele lor au picioare de plumb, greutatea sub care se zbate pământul putrezește în oasele timpului, nimeni nu se încumetă să cântărească piatra lumii cu inima zdrobită. Aici a intervenit lumina, se lucrează ziua și noaptea, nimic nu se dărâmă, doar se înalță până prinde conturul din gândul de început în care pășesc turlele spre infinit cu păsări cu tot. Clopotele se declanșează singure, clipele plâng cu sunete sparte alungate în moarte să se întregească. Înainte de a-și lepăda pielea în sângele trupului din alt trup, șarpele crește în umbra lemnului uscat care riscă să se aprindă și odată cu el pădurea. Cerul se menține-n respirația rănită, o zeiță a memoriei veghează cum se îngroapă fărădelegea sub nisipul mișcător al pustiului orb și se retrage din lume.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate