Dragul meu,
când lumea mișuna în jurul tău,
zvârcolindu-ți temerile negre,
când simți că pieri sub pietre
aruncate de cotropitori,
ridică-ți ochii și privește-n față
tot ce cade,
să vorbești număratelor cum crezi,
să le-amintești cine ești tu
cu fiecare piatră...

Așa vei învăța
fiecare gust de scuipat în obraz,
vei ști ce-nseamnă josul,
așa-i viața...
Te pregătește pentru sus
ascuzându-te sub cruci enorme,
numai să simți cât de sus
poate să ducă cerul...

Pentru că om înseamnă a iubi
și pietrele de jos,
și pietrele ce pot cădea de sus,
și pietrele ce te lovesc cu glas,
și cele ce lovesc cu pumn...
Simte tot până la ultimul pic de nimic,
Simte și vei învăța
Să te iubești pentru că
poți iubi mai mult...