până la capătul zidului merg
oriunde rotesc axul umbra tot din mine se-ncepe
panseluțe și mătrăgună presar
pe batista soarelui
o voce off de-aici nu de dincolo îmi cere
să-mi dau masteratul în efemer

silabisesc alfabetul arborilor
până la rădăcină
apoi forjez fiecare literă cu zile din care am stors
șuvoiul de lacrimi
zile ce-au crăpat ca un pepene roșu de fericiri neidentificate
balanța nu va fi echilibrată
plus sau minus o viață
un rest de fericire umple mâinile dorului
când pășește trufaș răsăritul prin mine
și virusează milioane de chipuri

morgana învârte profesionist volanele fustei
în irisul vieții

pe care parte desfaci evantai
alfabetul în carne
ar putea fi întrebarea capcană a juriului celest
pentru calificativul de excelență


după cortină miracole sparg cascade în sânge

albul din oase
va vorbi despre chibzuință

viilor
care-au uitat să respire