Noaptea mea nu are dușmani
dușmanii ei au murit,
o veghează un înger alb.
Iubirile-i toate au plecat
în trecut,
a rămas o simplă noapte
cu întunericul pe buze
și acelea uscate
de atâta așteptare
și nesomn în singurătate.

Noaptea mea nu are dușmani
are numai o oază de lumină divină
când îngerul alb zboară
și vine pe cai suri dimineața
c-un înger albastru
iubitor și bun ca mama.

Noaptea mea are totuși câteva ore
în care-mi pun cuvintele la iernat
și ele nu mă lasă singur,
adorm cu mine-n poeme
pentru totdeauna.