agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-13 | | mi-am propus să extirp tumoarea pesimismului endemic de astăzi învăț (odată cu omenirea – totul fiind interconectat) să spun nu nu mai accept să tapetez pereții casei cu așteptări labirinturile cu oameni ghemuiți prin colțuri vor trebui să îmblânzească respirația spaimei știu bine drumurile din picioare pot fi și drepte circulare sau elipse nu-mi pasă că la fiecare răscruce minotaurul pândește știu deja că-i secondat de un sfinx nemilos (am avut câteva ciocniri particulare terminate cu remiză) întrebarea își scoate zilnic tridentul din măruntaiele gândului uneori doare năprasnic dar o iluminare lasă la căpătâiul clipei amorțite șarpele adună mănunchi urmele stelelor din pielea mâncată de îndoieli cariile au o știință a lor să ajungă direct la esențe doar urmează impulsul (dacă asculți cu atenție oriunde există un impuls electromagnetic) un licăr semnează locul fiecărei chei lăsate să ruginească o ușă așteaptă să fie deschisă arahne se instalează (ăsta-i un comunicat important) țese macat de iubire din flori și din spini deopotrivă mâluri și ceruri licitează aprig (nu de-acum de milioane de cicluri) fiecare centimetru cub de carne forfotește de aștrii leapăd benevol colanul de găvane de la gâtul sorții nimic nu poate deschide arenă de nu schimb polii magnetici ai lumii nimeni nu pierde-n câștiguri energia primordială fiecare poartă codul în sine meridianele eului funcționează după algoritmul nodului gordian eu mă despoi de negații ca să arunc oceanelor abisul meu de lumină ochiul înalță foișor de înțelesuri la intersecția iluzorie a veșniciei în jungla virgină-a privirii nu rătăcesc călăuza pulsează în toate cu propria-mi inimă dulapul de taine deschid îmbrac rochia de vise infinitul așează cuminte cutele timpului peste degradeul emotiv al efemerului îmi pun pantofii strâmți ai clipei și deschid ușa lumii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate