eu și cu tine suntem două sfere translucide
potcoave de lumină efemere
ne înrudește coama nopții ce ne cântă în palme
raze de lună pe felii de cer

suntem copaci de umbră zilelor atinse
de întrebări mister și iluzorii aspirații
sau poduri suspendate peste o dunăre de clipe
miriapode cu suflete o mie și-un infinit de brațe
temeinic ancorate

tu și cu mine nu sângeram cuvinte
sub arcul de triumf
iar în chiuvetă nu ne spălam iubirea
ca pe-o șosetă ruptă
un diamant pierdut

eu și cu tine suntem emisfere
ce împărțim un doi în zecimale
sub pod ne sufocăm iubirea
cu mâini pătate de cerneala zilei

se scriu pe cer poemele luminii
și noaptea curge dinspre noi
spre Dumnezeu