iartă-mă pentru ceea ce am fost

am palmele ude și mă agăț de viață
ca iedera de cer

nici nu știu dacă mai am nevoie de dragoste
momentul este o taină prin care
mă plimb zi de zi și e
firesc să fie așa

nu mă simt niciodată singur

iubirea se ascunde în oameni și
fiecare are povestea sa
și-n fiecare poveste
sunt eu
captiv
între două respirații
privesc iubirea
durerea și oamenii
dar cine mai are nevoie de cuvinte
prin acest labirint
se ajunge la Dumnezeu