albeața chipului tău
e ca o prăjitură de var
grăbește-te, timpul e avar
vino, de ai plecat, pleacă de vii
Pasăre să devii
Duhul tău îmi gâdilă văzduhul nărilor
în umplerea cu Apă a mărilor

marginile mele albe,
în rouă-s paginile
scurtate de capetele poeziei
a fost prea puțin ser
în seringa anesteziei,
de am văzut pe viu o bucată de Cer