După o vârstă
pur și simplu ai chef să uiți cum arată cea mai lungă zi
din viața ta,
aniversezi oboseala secolului,
gândurile ți se întind
ca
o stare de lichefiere. Îți aparții și visul te elucidează înăuntru adânc unde adâncimile sunt iubiri ratate și dezvelite.

Singura căldură ce se absoarbe cu un sărut
este zborul
deasupra singurătății.

Cea mai bună rochie ți se topește pe alveole și nici măcar nu mai ai timp să
scuturi praful. E prea cald și adesea îmi imaginez un pol nord
al îndrăgostiților, în care trupurile sunt bezne și ziua și noaptea
amestecându-se
confortabil

și dacă ar fi să mă pierd în toată această muzică
aș vrea să știu
cum mă visează
întunericul