Eu te-am întâlnit din întâmplare
înaltă subțire, fragedă
ca o liană-n spirală pe trunchiul minții
Cu ochii-n ochii mei tremurători.
O îmblânzire de arome tulburătoare,
o revărsare de lumini și umbre în râul
unde stau păsările la taifas
în zilele pudrate cu polenul verii,
joc de raze în părul tău castaniu
în care se odihnesc oasele vântului
odată cu mersu-ți legănat prin singurătatea florilor.
Nu-ți voi cere, presimt
niciun surâs din taina serii,
nu te voi întreba niciodată
de ce mai porți gândurile mele cu tine?
Te las în tăcerea vorbită din cuvinte
cu aerul rupt de nostalgiile femeii
gânditoare și retrasă
înlăuntrul finței ca într-o fântână
la care vin să iau apă
într-un vis cu ochii deschiși.