În frunza căzătoare
încătușate
cărări,
în salcie
priviri de cocostîrci
editînd universul
cu aripi de stîncă,
contraste
de alb și negru
în ploi,
pe limba de clopot
sinucigașe întrebările
fără răspuns,
ning-se topesc,
se topesc iarăși ning.
o singură toamnă
fără de noi,
È™-apoi toate
vor fi la fel.