Noaptea privesc pe ferestre de argint
caii nisipurilor care aleargă pe plajele mării,
ei filtrează întunericul pe nări nechezând
ca niște năluci ale vântului scăpate din frâie
de însuși stăpânul aerului.

Caii beau apă la gurile fluviului
răcorindu-se-n umbre cu boturile moi,
desișurile luxuriante ale deltei se amestecă printre ei
de li se văd doar coamele și capetele pe sus
cum pe umerii valurilor bărcile pescărești.

Veniți cu toții să vedeți diminețile lor de purpură,
soarele retezat de marginea orizontului,
razele cum tremură pe întinderea apelor
și-n coamele cailor albi ori roșii
păziți de cârduri de cormorani neclintiți.

Peste tot braconierii de cai sălbatici stau la pândă,
eu i-am zărit din întâmplare,
m-am îndepărtat,
iubesc caii și-i vreau liberi
neprinși de cruzii samsari ai deltei.