***
Mi-e frică să mai cad în absolut,
Ca-ntr-o dilemă veche, generală,
Să beau din ploaia-n care te-ai lăut
În primii ani când ne duceam la școală.

Mi-e frică de-o secundă făr’ nucleu,
Intrată-n calendar la mânecate,
Ce-mi va răpi și cel din urmă zmeu
Lăsându-mă fără C. V. în spate.

Mi-e frică de-un război interstelar,
Să nu mai dorm la mine-n galaxie,
Ori că, de mâine, n-am să mai apar
În niciun basm care să-ți placă ție.