***
E-atâta iarnă în cuvinte
Și depărtare cât cuprinde,
E-atâta ”noi” în mine însumi,
Și tu renaști mereu din plânsu-mi,
Ca un Isus purtat în slavă
Te întrupezi fără zăbavă.

Și, ochi mi se deschid în noapte,
Ca în ”Geneza” trei cu șapte.