Nu stăm în nemurire, să fim sinceri,
Cel mult într-o gheenă de cuvinte
Din noi nu-i nimeni ce să ia aminte
Palpând rostirea-n recile atingeri.

Măsea de bețivan, nu e deminte;
Aflați în pragul marii noastre stingeri
Acuma plouă, mâine-i rost de ningeri
Și timpul nu stă-n locul lui, cuminte...

În iadul cel de vorbe nerostite
Lipsește-n noi vopseaua poezie
Și vorbele în negru ni-s vopsite.

Aflați ca sub o neagră-anestezie
Valsăm un rai de vorbe oropsite
Purtați în vals prin crudă amnezie.