Cuvânt avere ne-au lăsat strămoșii,
Cu el ne înălțăm până la Ceruri,
Tărâm fierbinte ori în fade geruri
Din locul unde viețuiesc frumoșii.

Grăbim simțirea noastră în eteruri
Păcatul ne mai stinge-n Mere roșii;
Din moartea lirei beau cu toți întorșii
Și întocmim a noastre proprii cleruri.

Biserica ne-a fi în hram peniței
Și-a foii albe-n început de rugă,
Versetele fiind în prag putinței.

Rostirea scrisă-n raiuri o să fugă
Și totul ne va fi pe plac dorinței;
Adorm tiptil cu vrerea asta slugă.