Iluziile scormonesc la iuțeală
trăgând pe sub măsele
neatinse vise de fecioară.
Sensibile vibrații de pian
dau mâna cu o lumină pală.
Gândul năuc aiurea zboară,
încet,încet, mai trece un an.

Idei înăbușite și confuze
bat pasul ca la defilare.
Există un suflet în vacanță
ce are un drum melancolic
și presinte ca vine o zi turbată.
Gândirea ce era cândva mai pură,
treptat se vede din gală eliminată.

În beznă un gând rămâne izolat
prin prisma vieții irosite.
Tot ce a fost, a fost vântul turbat,
cu instinctele din creier stăvilite.
Când se va surpa zidul de iluzii și idei,
vei încerca să ceri, să vrei încovoiat,
dar în jur este doar pleavă, farisei.