S-au desfofolit scaieții,
S-au răscopt pe rând bureții,
Mohorul uscat foșnește,
Vântul, spicul, risipește,
Iar un brusture bătrân,
Șade prăfuit în drum.

O stăncuță minionă,
Zăpăcită și afonă,
Scoate sunete prin ramuri,
De stau greierii la geamuri,
Curioșii și strigă toți:
-Þipi de parcă vezi doar hoți!

Șoptește și greierița:
-Eu îmi legănam fetița,
Și a tresărit și plânge.
O saltă, la piept o strânge,
Și-o alină-ncetișor:
Taci cu mama, puișor...

Își luă zborul, stăncuța.
Furnica și mămăruța,
La izvor, într-o hârtoapă,
Se spală și se adapă,
Că astru-i dogoritor,
Frige ca și în Cuptor.

Dintr-un fag, pe-o rămurică,
Șuieră o păsărică,
Și prelung, ca într-o dramă...
O lăcustă cu năframă,
Verzuie, din borangic,
S-a dosit sub altângic.

Pe lângă volbura lungă,
Musca parcă este ciungă.
N-a putut ține paharul,
Să-și bea apa ca și jarul,
Ce o adună în zori,
Din mijloc curat de flori.

Cum să poți pe-așa căldură?
Bolta-n lene, nu se-ndură
Să-și adune ca o mamă,
Norișorii plin de mană,
Ca să răcorească lin,
Pământul crăpat, martir.

Cum ședeam oftând, tăcută,
La o umbră de cucută,
S-a apropiat prin iarbă,
Șopârla cu niscai treabă,
Și rosti silabisat:
-Vin la nori de pese sat!
Hai în casa mea de lut,
Ca să scrii tot ce-ai văzut!

Și-am notat, și am notat,
Cât ploaia s-a revărsat.