plouă
botez de vară
apa se strânge în pumni deschiși
în aleveole obraznice
prin colțuri prăfuite și anoste
vrăbii își moaie ciocurile
împrăștie soarele
pe tărgi
în spitale cloroformice
suflete anesteziate inspiră
cuvintele ploii
răvașe minuscule
poartă tâmpla parfumată a unui înger
în ochii arși stropii desfac
lumini
scriu litere
hieroglific buzele pictează
eterul
zâmbetele la mâini
se prind brățară
și-mi amintesc ce dor îmi era să fiu vie