ce frumos se aud dimineața cântând printre blocuri cocoșii
cu mult înainte ca soarele să răsară apoi corul de păsări din
platani rândunici vrăbii guguștiuci și undeva în depărtare în
pădurice singuraticul cuc o simfonie despre facerea zilei o

simfonie despre facerea lumii dar asta se-ntâmplă doar în
cartierul meu rezidențial cu blocuri și case de pe vremea lui
muschong unde se face ziuă cu mult înainte ca soarele să
răsară cu mult înainte ca soarele să răsară de după dealul

viilor lumina crește încet se luminează lent lumea se face
se reface în fiecare dimineață îmi spune vecinul din blocul
cinci care tocmai a ieșit să ude florile gladiole roșii ca focul
roșii ca sângele ca steagurile comuniste moment în care

dinspre oraș apar ciorile vin cârduri-cârduri vin croncănind
vin și se așează pe crengile platanului meu și cerul pe loc
se întunecă și platanul verde se face negru și toate păsările
fug speriate care-ncotro dar toată cioroiada asta ca un cânt

funebru nu durează decât trei minute până când răsare
soarele până când răsare soarele peste dealul viilor peste
valea morții atunci toate ciorile fug speriate fug spre apus
alungate de razele lui razele soarelui și ziua după ele