nu mai este nimic de făcut nimic de așezat la locul lui
orice mă atinge mă doare clipa în care mi-ai mărturisit
că totul în artă este autoportret și că arta este drumul cel mai scurt între
doi oameni ca noi pedepsindu-se asemenea lui midas cu dragostea
pentru a transforma totul în poezie

am respectat regulile priorității am stat în spatele tău
ca un personaj secundar cum nici pictorul nu se zărește dintre
protagoniștii pânzelor fresce ale sinelui pus pe seama altor chipuri

dacă am depăși reprezentarea noastră și am pune totul
pe seama inspirației pure îngerii din noi ar fi ca iernile lui bruegel

dar mi se pare că nu datorăm nimic nimănui și că
singurul lucru de care depindem este iubirea