Sunt amintiri ce-n fiecare zi
Devin din ce în ce mai scurte,
Mai palide, întunecate, frânte,
Străine și chemările-s târzi.

Altele stau în adormita-mi poală,
Tânjind după un vis nemuritor,
Le am, nu din trecut sau viitor,
Dintr-o dorință caldă și carnală.

Și lipsa ta mă- ndeamnă răzvrătită,
Să-ntreb în care viață te-au -ascuns,
În care nou născutului ei plâns,
Pe care stea esti incă dăltuită?

Te voi găsi, căci clipa mea-i eternă,
În versul meu clepsidra se supune
Și Dumnezeu cuprins de-amărăciune
Cuvântul său mi l-a ascuns sub pernă

Și am să cer cuvântului să-mi scrie,
Tu să-l citești la fel ca altădată,
Eu să te-aștept la poarta fermecată,
Să-mi fii din nou iubită-n poezie.