În brațe iubita nu vrea să-mi adoarmă,
A-nșelat-o lumina-ntr-un zbor pângărit,
Eu rămân santinelă-n a Lunii cazarmă
Și la stingerea nopții-i devin răsărit.

Îi șoptesc că iubirea, e o tainică Sfântă,
Doar sub pașii durerii se mai nasc poezii,
Într-o lume absentă din a lor necăință,
Se vând vise-n tarabă, pe la colțuri de zi.

Și pe buze străine te vinde omenirea,
Pe monede de-aramă și un sân veșnic gol,
Sentimente in copii de serox, iubirea
Este sclavă supusa, dar farâ control.

Mă ridică iubito în suflet la tine,
Și pe corpul albastru poeme să-ți scriu,
Dar mă doare iubirea ce cade-n rovine,
Eu poetul de humă din mine-l proscriu.