în respirări oftate se-nghesuie cuvântul
la coada nemuririi, de nerv eliberată
și scrie-n pielea noastră gândiri de grea erată,
tăcerii din surdină ne ia așezământul.
în frământarea vorbei din straiul cel episcol
sunt vreri ce-s neurmate prin vremuri care trec
Azi vremea se arată-n canicularul viscol
dar Mâine în rugină va fi să mă înec.
șuvoaiele de lacrimi din ochi ți se preling
femeie, numai una ce porți a mea visare;
te decupezi în umbre de vreau să te ating,
piper de-ajuns în ciorbă, dar nu destulă sare.
și fără nici o o vină te port acut în oase,
ascut viitorimii pe ale mele Coase.