Somnul
e brăzdat ca pământul de minuni,
când te trezești
revii la neplăcerea concretă,
Îmbraci realitatea în haine ponosite,
pornești să-ți cauți plictiseala zilnică
ruptă din timpul străin de bucurie.

Rămâi cu ochii plini de femei
fugite din câmpul vizual până-n uitare,
amăgirea îți roade unghiile degetelor,
întotdeauna dispus la conciliere
cu băutura
din cârciumile nopților fără căpătâi
care-ți fură bucățele din viață
și le aruncă în gura dușmanului
gata să te otrăvească
cu milă.