Se întâmplă când pășești cu teamă prin noapte,
te împiedici de umbre,
când alergi după iubiri calci strâmb,
rămân urme care dor
și zilele care vin nasc îndoieli îmbătrânite.

Lumea te privește ca pe o viespe prea îmblânzită
care nu poate fi niciodată albină,
ti se pot vindeca rănile, năravul, nu.
Între amăgire și satisfacție învinge sângele fierbinte
sămânța ce urcă din rădăcini
ca o moștenire dobândită
ce se amplifică.