să scrii despre roșu nu e la îndemâna oricui
deși poate părea facil să vorbești despre pepeni
inimi și maci aruncați la întâmplare
ne lăudăm cu obraji roșii de sănătate
când suntem doar niște becuri de ambulanțe
gata să-și transporte accidentații
pe noi nu ne mai descarcerează nimeni
vom sta așa la marginea unei artere
unde viața o ia mereu de la capăt
mare minune să nu ne spargă unii capetele
când ne însoțim cu strigătul de sirenă
se calcă peste rănile unde sângele își spune încă povestea
pentru vindecare nu sunt resurse
e gol în locul
unde o inimă prinsă-ntr-o mare de lampioane aprinse
e resuscitată pentru că ar dori să-și ia zborul