Visătoare iarba-n verde,
Peste câmpuri s-a-nălțat,
Cu păr lung, de nu ai crede,
Zici că-i fată de-mpărat!
.
Vânt văratic o străbate,
Dându-i un fior de dor,
Și în calea-i se abate
Harnicul de cositor.
.
I-a călcat pe trena lungă,
Șifonând-o. Furișat
Un mohor cu mâna ciungă,
Se plânge c-a fost tăiat.
.
Tremurând ca-n agonie,
Mărăcinul și-un trifoi,
Cum să fugă din câmpie?
Sunt în brazde amândoi.
.
Trece, taie și se pierde
Lama-n ritmul foșnitor.
S-a dus pleata, barba verde,
Iarba-i jos, în lung covor.
.
Gata-i ultimul cosit!
Prepelița cu doi pui,
Protectoare i-a dosit,
Unde-i iarba? Iată nu-i!