mai zi-mi, femeie, pe-unde calci cu toamnă
și verdele ucizi în grea rugină
mai zi să nu-mi mai plouă, tu, regină
în ochi vecia lacrima-mi condamnă

Tăcerea-mi scoate vorbe în surdină,
un Ou de înger la Cuvânt mă-ndeamnă
în joc de-a fi e multă moarte, doamnă
și de pustiu e-atinsă-a mea grădină

un joc de sfere în Odăi se joacă
Minciuna cu-Adevărul, laolaltă,
în suflet îmi e ger și promoroacă

la umbra ta-n sfințire mai înaltă
nu mai purced cuvântul lesne Dacă
și dintr-o coastă-a mea te nasc sub Daltă