nu îmi este dor decât de cărți
cărțile acelea cu obraji roz
din care guști fericirea cu fiecare raft
și-ți umpli paharul la nesfârșit cu cerneală și gânduri
cu umbre și miros de tipar
cu flori presate și pagini ronțăite de șoareci

de iubirile din trecut
nu îmi este niciun dor
ca niște cărți dintr-o bibliotecă ambulantă
dorm pliate gingaș pe umbra mea mioapă
le-am rotunjit colțurile cu inelarul
și le-am uns cu mir scurs din ultimii trandafiri
acolo nu mai respiră decât litere vii
care îți sfâșie carnea flămândă de lecturi

simt cum se prăbușesc zidurile plângerii
asfințituri tac în propria-mi inimă
clopote se zbat în fiecare carte iar tu rupi paginile ilizibile
împărțind cărți orbilor surzilor muților
îndrăgostiților
cu un ochi deschis spre răsărit
/vale cu pești înotând în singurătate /