pleacă vara

câte o fluturare de mână
pentru fiecare poveste care moare
înainte de a apuca să-i știm sfârșitul

prizonieri ai toamnelor noastre
suntem pomi la margini de drum
sub coaja tare ascundem suflete moi
ne împletim crengile ca gâturi de lebede îndrăgostite
dintr-o creangă ne cad frunze
din alta ne mai zboară fluturi
împreunare mută de zbor și cădere

toamnele noastre umblă desperecheate pe lângă noi
două păsări mari cu aripi prea grele

orice moarte e o nouă viață
trebuie doar să știi unde să o cauți