M-am trezit dintr-un un vis de coșmar,
speriat și buimac
n-am putut să mai adorm,
eram pe zidurile înalte ale unui castel în munți
și alergând pe meterezele de apărare
am căzut în imensul gol.
Desigur înainte să mor m-am trezit,
în îmbrățișarea femeii
cu un gest de dragoste obișnuită
și dintr-o dată aproape cutremurat
am simțit cum îmi intră liniștea-n trup,
se risipește orice teamă,
somnul m-a cuprins mai adânc
încât la lumina dimineții
eram nou născutul care a uitat
până și faptul că-s născut.