refuz să respir în frecvența statuilor
rebel dărâm socluri ies din muzeu nu discret
n-am învățat mersul felidelor
călcătura și colțul în care luna sfărâmă misterul
le-am uitat în demult
cu zarvă mare săgetez un soare
vortexul automatismelor nu este infailibil
oricât ne-am crede (furatul propriei căciuli a devenit o artă)
cineva cade-n genunchi
deși galoane de orb trăsese la sorți
instant lumina caliciu deschide în ultima clipă ochiul părinte
ochiul îmbrățișează adâncu-i
străluce
oglinda sparge (nu va lipsi din inventar deși cifrele arată alt grafic)
nu mai are nevoie să se certifice dinafară
este
atât de plin vibrează de oriunde
c-aproape înspăimântă

neașteptat se frânge axul când depășește frecvența cărnii
cu mult (testul de rezistență e depășit de vremuri
dar nimeni nu ia seama)

un strigăt de triumf se poate sparge nisipuri mișcătoare
mușcă glezna
până la brâu până la mijloc ai îngropat stelele-n tine
cumințenia sau moartea-n sămânță
alege omule
alege bine ce poartă deschizi în trupul vieții
friabilă
puterea lui a fi
cămașa de ruguri și tributul plătit până la ultimul expir
al supernovei
beregată tumefiată răscrucile pielii expuse furtunii
pumnul vieții a căzut năprasnic în vertebre
controversat în studiu aleatoriu pare (ai zice că totu-i în schemă
riguros ca moartea)

speranțele zornăie umbre și fulgere-n vorbe

între artere
cortina de fier rânjește din mâluri (așa să fie sângele oare)
prea multe războaie rezolvate organic
cohorte arme
îmbracă în derizoriu bomba din gură
neexplodată

voi scoate cuiul ruginit al încrederii
sau voi rămâne
cu măseaua de minte
ciobită?