MULTE VISE



Multe vise dorm în mine
cu imagini ce respiră în capela existenței,
adunate, cucerite din conflicte permanente
cu ciudatul meu destin,
cumpărate sau furate de la muze alungate
de la inimi, de la glasuri, de la zile și nevoi,
toate mugurind cu sevă
în magia așteptării gândului de primăvară
sau a îngerului care mă va vrea sa-l însoțesc.
N-am ajuns în purgatoriu, biet copil de om viril,
să mă spăl de focul vieții, de concesii și regrete,
provocat de malaxorul soarelui neliniștit,
atacat în închisoarea trupului în ruinare
de speranțele candide, valuri, valuri, zi de zi,
din oceanul fără maluri și cu insule pustii,
să îmi rătăcesc chemarea în priviri de cioburi vii
în emoții colorate decorate cu stafii.
Eu sunt martor crimei mele în concursul de suplicii,
să-i dau vidului putere și risipei bogății,
că n-am teamă de noroiul care îmi va fi stăpân,
requiem grotesc din viscol, prăbușire de Icar,
mâna rece prinde fluturi ultimului vis bizar.