așteptați-mă în vânturile nordului
autopsia timpului meu arată clar tumoarea
nu mai priviți peste umăr că-s tot mai puțină suflarea mea
deschide ușa labirintului cu siguranță aveți
cicatrici pe glezne de la mușcătura lui
gândul mut
fracțiunea de secundă suspendată îndoiala
credința
schimbând cochet oja între ele
unghia destinului întrebarea partajând între răspunsuri
drumul crucii amprenta proprie se obține cu jertfă
și fără negociere
răspunzi de fluturele ce-ți este agrafă în păr
polen de veșnicie poartă orice atingere iartă că sângerarea
încă te doare nu știi cum să locuiești
în afară
trec dincolo de praguri cu vifore în coastă
nu contează că tu cu mic-dejunul în față mă privești placid
cum sfredelesc portaluri în oase nu cauți scânteia
care animă
bisturiile tale-s de hârtie
pâclos doar asfințitului desfaci petală
vestală în templele minții
am ratat atâtea geneze în carne
file albe au înghițit deșertul din mine
vertebra pe care ziua se ridică adună mănunchi văzduhurile
și stâncile înroșite de iubiri prometeice

rămâne doar să-mi iau abisul în spate
sar

din partea nevăzută a luminii brațele mele așteaptă
răbdătoare