camera e plină de lucruri care mă iubesc
metroul, câinele meu credincios
mă conduce acasă și îmi linge picioarele
tot orașul se deschide cu noaptea pe umeri
să mă primească
dacă nu m-ar urma chipul tău dacă pielea mea
nu ți-ar purta amprentele pretutindeni
mi-ar fi de ajuns.
sunt aici în pânza aceasta perfectă
și
departele tau îmi zgârie mâinile
departele tău mă aruncă în gol
n-am altă apărare decât cuvintele acestea
pe care le mănânc
(am sârmă ghimpată în gât
am cuțite în stomac)
tu magicianul
mă faci să levitez, îmi arăți locul exact
unde să cad
fără să-mi rup oasele.

dragostea nu cere nimic
dragostea nu vrea nimic
dragostea stă la miezul nopții pe balcon, fumează țigări tot mai lungi
între timp
distanța crește ca o iederă
udată cu grijă.