Șoptești fiori, pe crucea mea aflată
Gheena să nu deie peste tine;
Eu am filmat, cu rouă pe retine,
Fiirea ta cu aur ce-i suflată.

În moartea de o clipă care vine
Erai de veșnicie camuflată;
Nimicnicia-i vorbă răsuflată
Deși neadevărul fapt devine.

Erai de nemurire ocolindă,
Dar nu uita-n iubire că mă ai
Precum o umbră în a ta oglindă.

O, tu, himeră - dulce-n mine-n Rai,
Făptura ta de Rău să se desprindă,
Să șezi în al meu suflet și în grai.