sunt doar o umbră,
o scânteie,
ce-n lume umblă.
sunt femeie.

ești soare aprig
și vânt turbat,
trăind în lume,
ești bărbat.

cum vântul galeș zboară
stârnind furiș scânteia
trezeai odinioară
în pieptul meu, femeia.

cum umbra fuge iute
de-a soarelui lumină
și saltă-n întuneric
și se preface fină,

așa în vremi trecute
în joacă m-ascundeam
să mă găsești mai iute
pe nume te strigam.

dar soarele și umbra
sau vântul și scânteia
sunt astăzi rău certate:
bărbatul și femeia.