Hai, pur și simplu să fim,
Două aripi
Care frâmântă văzduhul.
Să ne înălțăm, cât mai sus,
Într-un singur trup,
Și de acolo
Să cădem conștient,
Ca un uliu flămând...
Cu viteza luminii...

Tu să râzi, să râzi,
Necontrolat și isteric.

Eu să tac și să fiu
Porumbelul,
Un porumbel hăituit,
Jucăuș, în amurg.

Hai, pur și simplu să fim,
Două aripi!...
Tu născută din mamă,
Eu născut din cuvânt!