agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-05 | |
arșiță
mângâiere a focului din soare ce ne purifică și ne amintește că suntem…și apă. brumă lacrimile toamnei ce ard obrajii frunzelor și-a verii. caniculă patruzeci de grade la umbră, dar te-a obligat cineva să stai la umbră ? certitudine iarba crește în fiecare an. dar noi? crivăț scrutând depărtarea înfinge în nasul și urechile copiilor mici așchii de foc înghețat. dealuri valuri de pământ după care se ascunde soarele la răsăritul nopții. frig trimis umil al timpului ce ne amintește prin tremur că oasele dor și mâinile vor ca să zboare. gheață fotografie a timpului ce surprinde printre coloane – apa grăbită. îngheț venit de la pol, adoarme natura spre a-i fura sărutul. lac reflectă fară a vorbi, vorbind un limbaj al necuvântului. lumină poți împraștia lumina in două moduri: generînd-o sau reflectînd-o. La fel se întampla cu înțelepciunea, bunatatea, iubirea, cinstea, onestitatea, prietenia. munți degetele pământului trimise-n depărtare pentru a pipăi cerul. neghină buruiana-i buruiană indiferent cât de frumoasă-i este floarea. unii, uitând acest lucru, separă grâul de neghina și promovează mai apoi neghina. nor perdea lăsată între Dumnezeu și oameni. vamă ce trece prin sită lacrimile noastre urcând și ploile lui Dumnezeu coborând. ocean lacrimi sărate coborâte din nor și înghesuite printre munții de odinioară și pești. paradox uneori ucidem flori pentru a dovedi că iubim. ploaie binecuvântare a pământului în zile de vară, blestem și potop în zilele lui Noe. râuri răni șiroind de sus până jos pe trupul rănit și bătrân al pământului. soare glob de lumină în mii de fațete ce trezește și trimite lumea la culcare. tornadă pâlnie ce duce spre cer tot ceea ce am pierdut cândva. vânt prietenul frunzei ce tremură și a vulturului. aruncă praful minciunii în ochii adevărului din candele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate