posibil să fi uitat vreun cuvânt în straie de stele
dimineața vine străină de cafea și de vorbă
în lipsa ta dulceața șoaptelor nu se poate petici
mahmur în singurătate prind a mă împletici
încă roua e un motiv de grădină,
plumb topit peste singurătate și rugină

tu vii tardiv în al meu sine spre a căuta motiv
în demonetizarea aurului scurs din soare, vii cu ninsoare
de vorbe acre, nu de iubită ci de soacre

târziul lucrurilor zboară a câta oară
ți-am spus să nu lași în calea mea mizerii
Zău!, uneori mă sperii, femeie
aruncă naibii cojile acelea de idee
deja prin tot ținutul li s-a extins conținutul
pămânții se închină la idol ție,
tu ții împărăție, pe mine mă lași baltă

dar naște-mă și-mi dă în mână daltă