„Versul alb e o girafă, care-și pierde capu-n ceață,
o tristețe cu agrafă, un cui bont ce nu agață,
un bomfaier fără dinte, ori o cușmă pe-aiureală,
o aducere aminte fără cânt și socoteală,

marș de melc prin carne crudă, abator și farmacie,
băloșeli pe poză nudă, minte în contumacie,
scălâmbeală dintr-o mască văruită la beție,
limbă scoasă-n gura-cască, abureală mie-ție!”

Așa zis-a, în esență, în revista de ieri-seară
strălucind cu-a sa prezență doamna Elvis Călimară,
ce-a scris negru peste negru liste Schindler cu tuș dulce,
ca să aibă-un fond integru și motive să se culce.

Eu citind, crez că nu-i gafă să reiau infama listă:
versul alb e o girafă… iar girafa... nu există!