E lume multă-n stradă,
Dar oameni puțintei,
Ei merg făr`să mă vadă
Când trec pe lângă ei.

Eu știu că lumea-i hoață
Și-i rea, că este lume…
Mă perie prin față
Spunându-mi vorbe bune.

Dar își înfige colții
Când spatele-mi întorc
De aceea-n toiul nopții
De lacrimi ochi-mi storc.

Din plâns un gând m-agață
Și iarăși nu am somn
C-aș vrea în astă viață
Să fiu mereu un OM…

Mi-e teamă câteodată
Mai mult decât pot spune
Să nu devin vreodată
Din om, o biată lume.

Și ca să nu mă doară,
Cu - amar să nu mai plâng,
Eu iar mă duc la țară
Ca sufletul să-mi strâng.

De-acolo îmi iau puterea,
Acolo somnu-i somn,
Acolo-mi las durerea,
De-acolo mă-ntorc om.