e toamnă în noi și-n cuvânt
fără păsări cerul nu mai respiră

oamenii poartă garduri pe umeri
e greu să treci peste ele
statui pierdute în fluieratul vântului

începe concertul nisipului
un teanc de partituri nescrise
apoi o lungă uitare

ar trebui să cerem iertare
pentru că posedăm un trup
care nu e al noastru

să cerem iertare răsăritului
cuprins într-o picătură de rouă

moartea nu e definitivă
așa cum credeam
doar o lungă uitare
nimic altceva