când o să înceapă să plouă
frumoasa mea cu cizme pe gleznă și zâmbet tras într-o parte
astăzi moartea a venit pe la zece jum'ate întinsă pe targă, gătită de nuntă
tu adormit pe canapea, mâna ta cu venele, un alt soi de chitară, degetele mele neliniștite
și liniștea din miezul nopții sub stele, unele doar fantasme, altele încă trăgându-și seva din oglinzile mele de ape
cânt și sunetul mă duce un pic mai departe, alge uscate
ziua asta am să dorm, pătura mea este veșnicie și moarte, toate amestecate

în mijlocul orașului luminile se schimbă roșu, roșu și galben, verde, mii de ochi ațintiți și motoare, o lumină de-afară, cerul deasupra
liniște, liniște, nu mai vreau să te aud, blocat în conductul urechii, un fluture mai scutură de două ori spasmodic, apoi tace
orice aș spune e minciună, nimic esențial, nu trebuie să îți placă
diamante și aur, strânse ca într-un pumn într-un craniu de piatră
tu, cu capul pe pieptul meu, eu cu pieptul sub capul tău respirându-ți părul și somnul

știu că trebuia să se întâmple, cu mâna strânsă pe cuțit și furculița adânc înfiptă - sunt flămând și viu, asta drept scuză
trupul meu să-ți fie lemn pentru copastie, să mă descojești cu drag, despărțind ce-a fost de pripas
să nu uiți să ții focul aprins, mi-e frig când sunt obosit, m-aș întinde pe umerii tăi și chiar pe pământ de ar fi cald
la biserică porțile larg deschise și lumânările aprinse

amestecând praful de pușcă, fixez glonțul iubirea, cu liniștea de dinainte când tragi adânc aer în piept
oare ești aici, oare sunt cântecul tău, oare cuvintele au substanță destulă
mereu în schimbare, cerul nu pare cald, ci fără emoții, cu note fără culoare
cântă fără mine, câtă vreme nu-i sânge să curgă viața mea este un pahar gol
un flip of the coin, raiul, iadul, eu in between