Eu să te las încă nu știu,
Sfârșită-i trecerea terenă,
Ne lași pământul mai pustiu,
Și marea mea fără sirenă.

Eu încă-n noapte te-nvelesc,
Cu un cuvânt de noapte bună,
N-am învățat să nu-ți vorbesc,
Te țin în vers încă de mână.

Îmi cere-albastrul să te las,
Uitarea-n mine să așterni,
Dar sigur moare acest Atlas,
De atâta dor și-atâtea ierni .

Am să continui să-ți vorbesc,
Să-ncep mereu cu-a fost odată,
De-n versul meu am s-ațipesc,
Tu să mă ierți ca altădată.