Mie imi ieșea de sub pumni
o bucățică de apă
îi luam atunci
dragului
mâinile
și
găseam, astfel, lutul
(el avea mâinile de pământ
vă jur că toate zânele știau asta)

și dragostea noastră semăna cu o
mlaștina albă
un fel de deltă albă care ținea sub o aripă
mult mult pământ
(vă jur că și stuful se răscolea atunci
ca mintea lui Dumnezeu, Cel prezent peste tot,
- așa tot dansa...)

și a trecut astfel timp
din lut am făcut, amândoi, un fel de fântână.