La hramul de cuvinte de voi merge
Cu amintirea-n băț, pe umăr stândă
Nu cer spre pocăința mea osândă
Păcatele cu sila de a-mi șterge.

Sunt încă demoni ce mă stau la pândă
Cât sângele prin vene-o să-mi alerge
Târziul lumii îl adorm pe cerge
Prin toată-această liniște-ncepândă.

Refugiindu-mă în călimară
Tăcerea a oprit o clipă-n loc
Să-mi beau cafeaua-n lipsa ta amară.

Dar a omis secunda cu noroc
E ruginie vremea pe afară
S-a împlinit al plumbului soroc.